Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale organizează expoziția „Nicolae Tonitza – 140 de ani de la naștere”, un eveniment cultural dedicat unuia dintre cei mai importanți artiști români. Expoziția marchează împlinirea a 140 de ani de la nașterea lui Nicolae Tonitza și aduce în prim-plan documente rare din arhivele statului.
Documente valoroase, expuse publicului
Vizitatorii pot descoperi o serie de documente originale provenite din colecții importante, precum cele ale Academiei de Arte Frumoase Iași, Primăriei Iași și Liceului Militar Iași.
Printre cele mai valoroase exponate se numără extrasul actului de naștere al artistului, emis în 1886, dar și o cerere din 1903 prin care acesta solicita înscrierea la Școala de Belle Arte din Iași. De asemenea, sunt expuse documente legate de perioada studiilor, dar și unul din 1937 care atestă numirea sa ca rector al instituției.
Expoziția este curatoriată de Felicia Iosif și poate fi vizitată la sediul din bulevardul Carol I nr. 26, din Iași.
Parcursul unui mare artist român
Nicolae Tonitza s-a născut la 13 aprilie 1886, în Bârlad, fiind primul dintre cei cinci copii ai unei familii de comercianți. Talentul său artistic a fost remarcat încă din copilărie, iar în 1902 a fost înscris la Școala de Belle Arte din Iași.
A studiat sub îndrumarea lui Gheorghe Popovici și a fost coleg cu Ștefan Dimitrescu. După o perioadă tensionată, care a dus la exmatricularea sa, a plecat la studii în Germania, la Academia Regală Bavareză de Arte Frumoase din München.
Ulterior, a călătorit în Italia și Franța, unde a intrat în contact cu influențe artistice moderne, inclusiv impresionismul.
Carieră și recunoaștere
Revenit în țară, Tonitza și-a finalizat studiile și a început o carieră artistică de succes. A predat desen la Liceul Militar din Iași și a devenit o figură importantă în viața artistică românească.
Experiența din timpul Primul Război Mondial, când a fost luat prizonier la Turtucaia, i-a marcat profund viața și creația. Ulterior, stabilit în București, a devenit membru al grupului „Arta română”.
Citește și: Petrache Poenaru: inventatorul stiloului, biografie
Perioada interbelică a reprezentat apogeul activității sale, lucrările sale fiind apreciate atât în țară, cât și în străinătate.
Între anii 1935-1937, Nicolae Tonitza a pictat, alături de studenții săi, biserica Mănăstirii Durău.
Tonitza a abordat o tehnică unică la acea vreme: encaustica. Aceasta presupunea aplicarea unei baze de ceară fierbinte, lăsată să se fixeze peste iarnă, oferind lucrării o transparență aparte și o durabilitate crescută. Prin această metodă, pictorul a umanizat personajele biblice și le-a conferit elemente din specificul popular românesc. Nicolae Tonitza a pictat și: Palatul Mitropoliei din Iași (1906), bisericile din Poieni – Vaslui (1911), Scorțeni – Bacău (1912), Grozești – Bacău (1912), Capela familiei Moruzi din Iași (1913), biserica din Netezești – Ilfov (1914).
Ultimii ani și moștenirea artistică
În 1933, artistul revine la Iași, unde ocupă catedra rămasă vacantă după moartea lui Ștefan Dimitrescu. În 1937 devine rector al Academiei de Arte Frumoase, însă nu își poate duce mandatul la final din cauza problemelor de sănătate.
Nicolae Tonitza se stinge din viață la 26 februarie 1940, în București, la doar 54 de ani, lăsând în urmă o operă valoroasă și o influență majoră asupra artei românești.
Un omagiu adus culturii române
Expoziția organizată la Iași reprezintă un omagiu adus unuia dintre cei mai importanți pictori români și oferă publicului ocazia de a descoperi detalii mai puțin cunoscute despre viața și activitatea sa.
Evenimentul reconfirmă rolul important al instituțiilor de arhivă în păstrarea și promovarea patrimoniului cultural național.
