Starea statului de drept în Uniunea Europeană continuă să fie atent monitorizată de organizațiile societății civile, iar unul dintre cele mai importante instrumente de evaluare este raportul anual realizat de Civil Liberties Union for Europe (Liberties). Ajuns la a șaptea ediție, „Liberties Rule of Law Report 2026” oferă o analiză amplă a modului în care sunt respectate principiile democratice în statele membre ale UE.
Publicat de această organizație neguvernamentală dedicată apărării libertăților civile, raportul se bazează pe contribuțiile unei rețele extinse de organizații naționale din întreaga Europă. În prezent, Liberties reunește membri din peste 20 de state, inclusiv România, Germania, Franța, Italia sau Polonia, precum și un partener din Grecia, oferind astfel o perspectivă comparativă asupra evoluțiilor din fiecare țară.
Alegeri prezidențiale și libertatea de exprimare din România
Un punct critic analizat în raport, îl reprezintă deciziile CCR, care au exclus candidați din cursa prezidențială.
În contextul alegerilor parlamentare organizate inițial în 2024 și repetate în 2025, în urma anulării acestora, Curtea Constituțională a României a exclus doi candidați din cursa prezidențială. Curtea și-a justificat decizia prin faptul că acești candidați nu ar fi fost suficient de angajați față de valorile europene și democratice.
Curtea Constituțională și-a bazat această concluzie pe declarațiile publice și comportamentul candidaților, observând că aceștia au exprimat în mod repetat opinii negative cu privire la funcționarea UE și NATO. Aceste declarații nu fuseseră sancționate de nicio instanță de judecată. Cu toate acestea, Curtea Constituțională a considerat că astfel de critici echivalează cu o erodare a valorilor și garanțiilor constituționale, fiind echivalente cu respingerea opțiunilor democratice fundamentale ale României.
Așa cum se precizează în motivarea Curții:
„Aderarea la UE și NATO reprezintă opțiuni constituționale fundamentale și, în aceste condiții, constituie garanții ale valorilor consacrate în Constituție. Subminarea acestor valori și garanții este echivalentă cu respingerea opțiunilor democratice fundamentale.”
Decizia Curții a ridicat atât probleme de procedură, cât și de fond. Din punct de vedere procedural, deși Curtea a acționat într-o capacitate cvasi-judiciară, candidaților le-a fost refuzat dreptul la apărare: nu au putut prezenta probe, nu au fost reprezentați de avocați și nu au avut drept de apel, întrucât deciziile Curții sunt definitive.
Din punct de vedere substanțial, legea nu prevede loialitatea față de instituțiile europene sau euro-atlantice ca o condiție pentru candidatura la funcția de președinte. Condițiile legale sunt formale și limitate: vârsta, cetățenia și colectarea unui număr minim de semnături de susținere. Prin introducerea unei condiții suplimentare, nescrise, și anume abținerea de la criticarea anumitor instituții sau valori, Curtea Constituțională a modificat, în fapt, legea, deși nicio instanță nu declarase astfel de declarații ca fiind ilegale.
Problema centrală ridicată de acest caz privește libertatea de exprimare. Critica la adresa instituțiilor europene sau euro-atlantice se încadrează în mod clar în sfera discursului protejat. Dezbaterea publică privind apartenența României la aceste structuri nu ar trebui tratată ca o abatere gravă care să justifice excluderea din cursa prezidențială. O astfel de abordare suprimă inevitabil discuția deschisă și onestă asupra unor chestiuni de interes public evident.
În consecință, APADOR-CH (Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul
Helsinki) și-a reiterat recomandarea ca atribuțiile exercitate în prezent de Curtea Constituțională să fie transferate către judecători de carieră, într-o secție specializată a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Aceste responsabilități nu ar trebui să rămână în competența unor membri numiți politic de Parlament și de Președinte.
Deși judecătorii Curții Constituționale au pregătire juridică, independența și imparțialitatea lor nu pot fi echivalate cu cele ale judecătorilor de carieră. Istoria instituțională a Curții oferă suficiente motive pentru această îngrijorare. În acest context, Comisia Europeană ar trebui, de asemenea, încurajată să abordeze problemele legate de funcționarea Curții Constituționale.
Întregul raport poate fi citit AICI.
