Pentru milioane de români, visul de a avea o locuință proprie se transformă, de la an la an, într-un obiectiv tot mai greu de atins. În timp ce prețurile locuințelor rămân ridicate, dobânzile la creditele ipotecare continuă să pună o presiune uriașă asupra bugetelor familiilor tinere. Rezultatul este o piață imobiliară în care accesul la proprietate devine un privilegiu, nu o normalitate.
Guvernanții au vorbit ani la rând despre sprijinirea tinerilor și consolidarea clasei de mijloc. În practică însă, măsurile adoptate au produs efecte limitate sau chiar contrare obiectivelor declarate. Programe precum „Noua Casă”, prezentate drept soluții pentru facilitarea accesului la locuințe, și-au pierdut din atractivitate pe fondul creșterii costurilor de finanțare și al dobânzilor ridicate.
Pentru mulți tineri, semnarea unui credit pe 25 sau 30 de ani în condițiile actuale reprezintă un risc financiar major. Ratele pot ajunge să depășească niveluri suportabile pentru veniturile medii, iar incertitudinea economică îi determină pe mulți să amâne achiziția unei locuințe sau să rămână în chirie pe termen nedeterminat.
Această realitate ridică întrebări serioase despre direcția politicilor publice. Cum poate fi consolidată clasa de mijloc într-o economie în care accesul la proprietate devine tot mai dificil? Cum pot fi încurajate întemeierea unei familii și stabilitatea socială atunci când o generație întreagă trăiește sub semnul incertitudinii locative?
Efectele depășesc cu mult piața imobiliară. O populație tânără care nu își permite o locuință amână decizii importante: căsătoria, întemeierea unei familii sau investițiile pe termen lung. În plus, lipsa perspectivelor economice îi determină pe mulți tineri calificați să caute oportunități în state unde accesul la creditare este mai predictibil și mai accesibil.
În paralel, presiunea asupra pieței chiriilor crește constant. Cererea ridicată poate alimenta majorarea prețurilor, iar cei care nu reușesc să cumpere o locuință rămân captivi într-o piață tot mai costisitoare. Astfel, cercul se închide: imposibilitatea de a cumpăra alimentează dependența de chirie, iar chiria ridicată face și mai dificilă economisirea pentru un avans.
Responsabilitatea pentru această situație nu poate fi ignorată de guvernanți. Politicile economice și fiscale au un impact direct asupra costului finanțării și asupra încrederii consumatorilor. Fără măsuri coerente care să stimuleze accesul la locuințe și să ofere predictibilitate economică, România riscă să transforme generația proprietarilor într-o generație a chiriașilor permanenți.
Pe termen lung, o societate în care tot mai puțini cetățeni își permit să devină proprietari riscă să își erodeze stabilitatea economică și socială. Iar prețul acestei evoluții nu va fi plătit doar de tineri, ci de întreaga economie.
