În plin Război Rece, când tensiunile dintre marile puteri amenințau întreaga planetă, un medic român avea să contribuie la unul dintre cele mai importante demersuri internaționale pentru pace. Profesorul Ioan Moraru, medic legist, anatomopatolog, cercetător și om de știință de renume, a fost unul dintre cofondatorii și liderii organizației „International Physicians for the Prevention of Nuclear War” (IPPNW) – „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear” –, care a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1985.
Născut la 8 septembrie 1927 în satul Dârlos din județul Târnava Mare, Ioan Moraru a urmat o carieră strălucită în medicină. A absolvit Facultatea de Medicină din Cluj, devenind ulterior doctor în științe medicale și doctor docent. A fost profesor universitar, director al Institutului Medico-Legal Mina Minovici și al Institutului „Victor Babeș”, precum și vicepreședinte al Academiei de Științe Medicale din România. Cu peste 300 de lucrări științifice și mai multe tratate de specialitate la activ, Moraru era deja o autoritate internațională în domeniul anatomiei patologice.
Citește și: Anghel Saligny: inginerul vizionar al României moderne
Dar ceea ce l-a adus în atenția lumii întregi a fost implicarea sa în lupta pentru prevenirea unui conflict nuclear global. Împreună cu Bernard Lown (SUA) și Mihail Kuzin (URSS), a pus bazele IPPNW, o organizație internațională a medicilor care și-au propus să atragă atenția comunității internaționale asupra efectelor dezastruoase ale unui război nuclear.
„Nu există vindecare pentru un război nuclear” – era deviza organizației.
Ioan Moraru nu a fost doar un membru fondator. Conform fratelui său, Gheorghe Moraru, el a fost „șeful echipei de inventatori” ai acestui proiect. A fost primul secretar general al organizației între 1964 și 1966, într-o perioadă în care ideea de colaborare Est-Vest era aproape imposibilă. Cu toate acestea, prin rigoare științifică și perseverență, IPPNW a reușit să strângă membri din întreaga lume, devenind o voce importantă în dezbaterea globală despre pericolul armelor nucleare.
În 1985, IPPNW a fost distinsă cu Premiul Nobel pentru Pace, pentru contribuția sa la informarea și conștientizarea globală a efectelor războiului atomic. Cu toate acestea, profesorului Ioan Moraru i s-a interzis să participe la ceremonia de decernare a premiului la Oslo. Regimul Ceaușescu, care aspira la propriul Nobel pentru Pace, nu a dorit ca un alt român să atragă atenția internațională pe această temă.
Este un fapt mai puțin cunoscut astăzi că un român a fost direct implicat într-o organizație laureată cu Nobelul pentru Pace. Din păcate, recunoașterea oficială în România a venit abia post-mortem, în 1990, când Ioan Moraru a fost primit ca membru al Academiei Române – la un an după moartea sa, survenită în decembrie 1989, cu doar câteva zile înainte de căderea regimului comunist.
Astăzi, povestea lui Ioan Moraru rămâne un exemplu de curaj, viziune și dedicare științifică în slujba umanității. Un român care a luptat pentru pace cu mijloacele medicinei și ale rațiunii, lăsând o moștenire ce merită redescoperită.
Sursa: Wikipedia
