Sezonul electoral a început în București cu un scenariu devenit clasic: pupături în piețe, selfie-uri cu pensionari, sacoșe cu cartofi și promisiuni rostite pe fugă printre tarabe. Candidații se înghesuie în cartiere cu zâmbete studiate, sperând că gesturile de manual vor mai produce, ca altădată, efect la urne.
Doar că, în 2025, Capitala pare să funcționeze după alte reguli. Tot mai evident, miza nu mai este cine împarte mai multe pliante sau cine promite mai mult la kilogram, ci cine reușește să se așeze de partea „corectă” a simbolurilor politice care contează acum. Iar în acest peisaj, un nume domină discret, dar constant discuțiile: Călin Georgescu.
Pentru o parte din electorat și din candidați, sprijinul său a devenit o formă de „atingere magică” – o validare politică ce cântărește mai greu decât zeci de apariții prin piețe. O singură asociere simbolică pare să valoreze mai mult decât o campanie clasică, bazată pe mersul din ușă în ușă și pe fotografii cu sacoșe încărcate.
Între timp, ceilalți candidați continuă turul piețelor, cu buzele pregătite pentru pupături și cu promisiunile așezate frumos în discurs, ca marfa pe tarabă. Fără girul care contează în noua logică electorală, toate aceste eforturi riscă să rămână doar folclor politic de duzină, bun pentru arhiva campaniilor de altădată.
Schimbarea nu este una de suprafață. Pentru prima dată după mult timp, alegerile din București nu mai par despre cine vorbește mai tare, cine promite mai mult sau cine este mai vizibil pe asfalt. Miza se mută în zona percepției, a apartenenței la un curent, la o idee, la un „sens” pe care alegătorii vor să îl recunoască și să îl voteze.
Capitala, mereu imprevizibilă și greu de citit, privește acest spectacol cu un amestec de ironie și luciditate. Alegătorii știu deja că pupăturile se uită, cartofii se mănâncă, iar promisiunile se ofilesc rapid. Ce rămâne este lupta pentru credibilitate, pentru simbol și pentru acel tip de validare care nu se cântărește în kilograme, ci în încredere.
Iar în această campanie, tot mai clar, Bucureștiul pare să voteze mai degrabă semne decât sacoșe.
