Datoriile STB sunt reale, dar adevărata miză ar putea fi patrimoniul companiei. Depourile și autobazele valorează zeci de hectare de teren în București, iar transparența devine obligatorie înainte de orice insolvență.
În ultimele zile, bucureștenii au fost bombardați cu un singur mesaj: STB este în pragul colapsului, iar insolvența pare inevitabilă. Imaginea prezentată este aceea a unei companii abandonate, îngropată în datorii și fără nicio șansă de redresare.
Dar orice om obișnuit își poate pune o întrebare simplă: de ce se vorbește atât de mult despre datorii și atât de puțin despre patrimoniu?
Cine conducea, de fapt, STB?
Actualul discurs politic lasă impresia că administrația a descoperit peste noapte un dezastru produs exclusiv de alții. Numai că realitatea este mai complicată.
Documente publice arată că, în ultimii ani, în conducerea STB s-au aflat și persoane afiliate PNL, partid care astăzi denunță situația financiară a societății. Asta nu înseamnă că toate problemele au fost create de liberali și nici că alte administrații nu poartă responsabilitate.
Înseamnă însă că nimeni nu poate poza simultan în administrator, martor și procuror.
Miza nu sunt doar autobuzele
Cea mai importantă întrebare nu este dacă STB are datorii.
Are.
Nu este nici dacă societatea trebuie reformată.
Categoric trebuie.
Întrebarea este alta:
Ce se va întâmpla cu terenurile pe care funcționează astăzi depourile și autobazele?
Autobaza Floreasca, Depoul Militari, Autobaza Militari sau Depoul Bujoreni ocupă împreună peste nouă hectare de teren în unele dintre cele mai atractive zone ale Capitalei.
Pentru transportul public, aceste suprafețe reprezintă infrastructură strategică.
Pentru piața imobiliară, ele înseamnă milioane sau chiar zeci de milioane de euro.
Iar diferența dintre cele două perspective este uriașă.
Insolvența nu vinde terenurile. Dar poate pregăti terenul
Trebuie spus foarte clar.
Bunurile aflate în domeniul public al Municipiului București nu pot fi valorificate direct într-o procedură de insolvență. Codul civil este explicit în această privință.
Însă legislația permite ca, prin hotărârea Consiliului General, un teren să fie trecut din domeniul public în domeniul privat dacă se apreciază că și-a pierdut utilitatea publică.
Aici apare întrebarea legitimă.
Dacă, în urma reorganizării STB, anumite depouri vor fi declarate ineficiente și relocate, cine poate garanta că acele terenuri nu vor deveni ulterior obiectul unor dezvoltări imobiliare?
Nu afirmăm că acesta este planul administrației.
Nu există dovezi publice care să susțină o asemenea concluzie.
Există însă suficiente precedente și suficiente interese economice pentru ca suspiciunea publică să fie firească.
Transparența este singurul răspuns
Înainte de orice decizie privind insolvența, administrația Capitalei ar trebui să publice integral:
- situația cadastrală a tuturor depourilor și autobazelor;
- evaluările actualizate ale terenurilor;
- studiile privind eventualele relocări;
- lista activelor considerate neesențiale;
- un angajament oficial că niciun teren utilizat astăzi pentru transportul public nu își va schimba regimul juridic fără dezbatere publică și o hotărâre motivată.
Dacă nu există nicio miză imobiliară, această transparență nu poate deranja pe nimeni.
Un administrator salvează compania înainte să o declare falimentară
În orice companie serioasă, insolvența reprezintă ultima soluție.
Înainte se reduc cheltuielile inutile, se renegociază contractele, se recuperează creanțele, se schimbă managementul și se încearcă redresarea.
Abia după epuizarea acestor variante poate fi justificată deschiderea procedurii.
În cazul STB, impresia lăsată este că discuția despre insolvență a ajuns în spațiul public înainte ca bucureștenii să vadă un plan complet de salvare.
Iar acest lucru ridică inevitabil semne de întrebare.
Bucureștenii merită răspunsuri
Nu susținem că există un plan secret și nici că cineva pregătește deja vânzarea patrimoniului STB.
Dar știm un lucru.
Când o companie publică are datorii uriașe și, în același timp, deține unele dintre cele mai valoroase terenuri din București, cetățenii au dreptul să fie vigilenți.
Istoria administrației românești ne-a arătat de prea multe ori că marile afaceri nu s-au făcut din autobuze, tramvaie sau contabilitate.
S-au făcut din terenuri.
Tocmai de aceea, înainte ca bucureștenilor să li se spună că insolvența este inevitabilă, administrația trebuie să demonstreze că a încercat toate soluțiile pentru salvarea companiei și, mai ales, că patrimoniul STB va rămâne acolo unde îi este locul: în slujba interesului public.
Până atunci, întrebarea rămâne deschisă:
Asistăm la o simplă restructurare financiară sau la începutul uneia dintre cele mai importante bătălii pentru terenurile Capitalei?
