De la busturi dărâmate la epurarea simbolurilor culturale
Ceea ce părea până ieri o imagine specifică Americii ultimilor ani — statui doborâte, nume istorice eliminate, trecut judecat cu instrumentele ideologice ale prezentului — a ajuns astăzi și în România. Același mecanism. Aceeași presiune militantă. Aceeași încercare de rescriere simbolică a identității naționale.
Totul se desfășoară sub umbrela așa-numitei Legi Vexler, o lege care, în teorie, ar trebui să combată antisemitismul și extremismul. În practică însă, efectele sale încep să semene tot mai mult cu o campanie de epurare culturală, în care nume fundamentale ale culturii române sunt scoase din spațiul public, puse la zid și transformate în ținte ideologice.
La Iași a dispărut deja bustul lui Octavian Goga din Copou. Nu în urma unei dezbateri publice ample, nu prin consultarea istoricilor sau a Academiei Române, ci după o simplă solicitare administrativă venită din partea unui avocat din Arad. Atât a fost nevoie pentru ca autoritățile locale să execute ordinul moral al vremurilor noi.
Avocatul care a declanșat această ofensivă se numește Bogdan Ionescu, membru PNL și fondator al unei asociații dedicate combaterii antisemitismului și legionarismului. Dintr-un apartament din Arad, acesta trimite notificări către primării și instituții publice, cerând eliminarea numelor considerate incompatibile cu noua ortodoxie ideologică.
După Iași, a urmat Alba Iulia. Acolo au fost formulate cereri pentru demolarea bustului lui Octavian Goga de pe Aleea Scriitorilor și pentru redenumirea tuturor străzilor, piețelor și parcurilor care îi poartă numele. La Cluj, aceeași ofensivă vizează Biblioteca Județeană „Octavian Goga”.
Și lista nu se oprește aici.
Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade și alte figuri majore ale culturii române sunt deja contestate sau monitorizate. În logica acestui nou radicalism moral, orice personalitate istorică poate fi redusă la un episod controversat, ignorându-se complet opera, contextul istoric și contribuția culturală.
Problema reală nu este că istoria trebuie discutată critic. Orice societate matură își reevaluează trecutul. Problema apare atunci când reevaluarea se transformă în demolare simbolică, iar cultura devine terenul unei vendete ideologice.
Octavian Goga nu este doar un nume de stradă. Este poetul Ardealului, academicianul, omul care a cântat drama românilor din Transilvania și idealul unirii naționale. Generații întregi au învățat despre el în manuale, i-au citit poeziile și i-au văzut numele pe școli, biblioteci și statui. Astăzi, aceeași societate pare gata să-l șteargă administrativ din memoria publică.
Iar întrebarea devine inevitabilă: unde se oprește această logică?
Dacă astăzi dispar busturile lui Goga, mâine cine urmează? Eminescu? Eliade? Vulcănescu? Oricine poate deveni indezirabil într-o cultură dominată de frică, conformism și presiune activistă.
România riscă să intre într-o spirală absurdă în care trecutul este judecat exclusiv prin filtrele morale și politice ale prezentului, fără nuanțe și fără memorie istorică reală. În loc să construim o cultură a înțelegerii și contextualizării, asistăm la o cultură a interdicției și stigmatizării.
Iar tăcerea autorităților este poate cel mai grav semn.
Fiecare primar, fiecare consiliu local și fiecare instituție publică se află acum în fața unei alegeri simple: rezistă presiunii ideologice sau cedează fără luptă. Iașiul a cedat deja. Clujul ezită. Alba Iulia încă nu a răspuns.
Dincolo de numele aflate pe liste, miza reală este alta: dreptul unei națiuni de a-și păstra memoria, chiar și atunci când trecutul ei este imperfect.
Pentru că o societate care începe să-și demoleze simbolurile fără dezbatere riscă, mai devreme sau mai târziu, să-și piardă și reperele.
