Hop! Cum a apărut reportajul Recorder despre justiția din România, brusc s-a trezit toată lumea din amorțeală. Ghiozdănelul pregătit, pancarta la subraț, indignarea la purtător, direcția: protest. Brusc, justiția e o problemă națională, instituțiile sunt capturate, statul paralel există — nu, nu ăla, altul, cel nou, trendul 2025.
Dar întrebare pentru voi, cei proaspăt treziți civic:
unde erați acum un an, când mulți români strigau că alegerile au fost anulate, când contestau hotărârile aceleiași justiții pe care o descoperiți abia acum în reportaj?
Unde erați când oamenii ieșeau în stradă cu zecile de mii, unii cu sutele de mii, convinși că democrația se clatină?
Unde erați când patrioți — în accepțiunea lor, firește — spuneau că sunt persecutați pentru că și-au exprimat opinia?
Unde erați când statul era acuzat că pune botnița vocilor incomode?
De ce protestele din trecut au fost privite cu ridicări din sprânceană sau cu celebrul „eh, sunt ai altora”?
Dar cele de astăzi… sunt brusc legitime, pure, curate, fără miros politic, fără interes, fără memorie.
Când ați început să vedeți?
Și mai ales… ce vedeți?
Acum ce să înțelegem? Că dintr-odată s-a făcut lumină și dușmanul public s-a schimbat?
Că responsabilul pentru toate neajunsurile nu mai e Rusia, nu mai sunt extratereștrii de la Kremlin, ci serviciile?
Sau invers?
Sau împreună?
Ori poate „statul paralel” 2.0, cu update de firmware?
Aceleași servicii care, spun criticii, au avut un cuvânt greu în decizii, aceiași oameni în funcții, aceeași justiție — și totuși, acum vă miră?
Vă revoltă?
Vă zguduie?
Alo!
Capul sus, ochii deschiși, atenție la realitate.
Nu aia selectivă, care se aprinde doar când Recorder scoate un film.
Nu aia cu gust de trending și like-uri.
Nu indignarea sezonieră, purtătoare de ghiozdănel civic.
Poate că adevărata problemă din justiția românească nu e doar ce se întâmplă acolo — ci ce se întâmplă aici:
în modul în care reacționăm, doar când reacționează toată lumea.
În felul în care vedem doar ce ne convine.
În memoria scurtă a protestatarului ocazional, care se activează la titluri, nu la principii.
Până una-alta, justiția rămâne aceeași.
Și poate nu doar instituțiile trebuie reformate, ci și reflexele noastre.
