Mănăstirea Tismana, aflată în județul Gorj, este cel mai vechi așezământ monahal din Țara Românească. Ctitorită de Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfințit în secolul al XIV-lea, mănăstirea rămâne un centru spiritual, cultural și istoric de mare importanță.
Localizare și acces
Mănăstirea se află în localitatea Tismana, pe Str. Mănăstirii nr. 113. Comuna este situată la poalele munților Vâlcan, pe drumul județean dintre Baia de Aramă (19 km) și Târgu Jiu (36 km). Se ajunge ușor pe DN 67D, traversând comuna Peștișani și pădurea Dumbrava.
Întemeiere și ctitorie
Ridicarea mănăstirii s-a făcut între anii 1375 și 1378, fiind sfințită la 15 august 1378, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Documentar, acest fapt este atestat prin hrisovul voievodului Dan I din 1385.
Primul stareț a fost Sfântul Nicodim, care s-a mutat la cele veșnice la 26 decembrie 1406 și a fost îngropat în pridvorul bisericii, în mormântul pregătit chiar de el.
Arhitectura
Construită în stil bizantin, în plan triconc, biserica are ziduri masive de piatră, trei turle și contraforți solizi. De-a lungul veacurilor, mănăstirea a fost refăcută de voievozi și boieri importanți, printre care Neagoe Basarab, Radu Paisie, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu și Cornea Brăiloiu.
Citește și: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului
Pictura și restaurările
- Prima pictură iconografică: 1564, realizată de Dobromir din Târgoviște, încă vizibilă în pronaos.
- Refaceri majore: 1732 și 1766, cu sprijinul Doamnei Stanca Glogoveanu.
- Restaurare unică în Europa: în 1955, fresca din 1766 a fost extrasă și conservată separat, pentru a proteja pictura originală din 1564.
- În 1994, pridvorul a fost pictat de Grigore Popescu, incluzând pentru prima dată toți sfinții daco-români canonizați.
Tezaurul ascuns în peșteră
Un episod istoric aparte este legat de Al Doilea Război Mondial. În peretele stâncos al muntelui Stârmina, se zărește intrarea în peștera Cuviosului Nicodim cel Sfințit de la Tismana, locul său de rugăciune, priveghere și odihnă. Peștera, transformată în muzeu, a ascuns în perioada 1944-1947, 192,40 tone de aur (189,67 tone din Tezaurul BNR și 2,73 tone din Tezaurul Băncii Poloniei), în cadrul unei operațiuni secrete, cu numele de cod ”Neptun”. La evacuarea și ascunderea celor 192,40 tone de aur, depozitate în 4086 casete, cu o greutate brută de 215,30 tone, au participat: Guvernul României, Banca Națională, prin implicarea ministerelor Apărării Naționale, al Finanțelor, Biserica Ortodoxă și Societatea Căilor ferate Române.
Muzeul Tezaurului Băncii Naționale a României de la Mănăstirea Tismana, a fost inaugurat în prezența Guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, și a Înalt Preasfințitului Irineu, Mitropolitul Olteniei, la 26 iulie 2016.
Muzeul mănăstirii amintește astăzi de această pagină de istorie mai puțin cunoscută.
Patrimoniu și obiecte de cult
Mănăstirea a deținut de-a lungul timpului un tezaur impresionant. O parte din obiectele de mare valoare se găsesc la Muzeul de Artă al României, iar altele sunt expuse în muzeul mănăstirii. Printre cele mai valoroase piese se numără:
- racla de argint cu moaște ale Sfântului Nicodim, Sfântului Ignatie Teoforul și Sfântului Ioan Gură de Aur,
- catapeteasma din stejar aurită (1766),
- iconostasul mic sculptat (1741-1742),
- stranele din secolul XVIII,
- policandrul de alamă din secolul XIX,
- toaca metalică în formă de vultur bicefal – simbol al Basarabilor.
George Coșbuc a donat vitralii în 1916, iar G. Sfetea un vitraliu pentru memoria mamei sale, păstrate azi în muzeu.
Viața monahală
Din 1949, Mănăstirea Tismana este chinovie de maici. Viața de obște îmbină rugăciunea cu munca, iar slujbele se țin zilnic după tipicul tradițional: Sfânta Liturghie, Vecernia, Miezonoptica și Utrenia. Cântările se fac pe muzică psaltică.
Schiturile Cioclovina
La nord-vest de mănăstire, pe muntele Cioclovina, se află două schituri:
- Cioclovina de Jos (1660, refăcut în 1715, hramul „Sfinții Voievozi”),
- Cioclovina de Sus (1714, hramul „Schimbarea la Față”, pictat în 1999).
Mănăstirea Tismana rămâne un sanctuar al credinței, dar și o comoară a istoriei românești. Este loc de pelerinaj, de reculegere și de redescoperire a trecutului – o fereastră spre cultura și spiritualitatea secolelor trecute.
